Ei doi ar fi fost o pereche de aur.
El, vînător cu arcul în abisuri, rătăcitor şi singur,
ea pasăre sihastră, ţesîndu-şi cuibul
în mătasea verde a frunzelor, aşteptîndu-l
în umbra adîncă, zile şi nopţi...
N-a venit în iureşul primăverii,
nici vara în zumzetul soarelui,
nici toamna păşind pe covoare de brumă albastră...
Acum e aproape iarnă.
Frunzele s-au prăbuşit în uitare şi somn.
pădurea se leagănă în vînt,
luna se prelinge pe crengi sclipitoare...
Doarme în cuibul rece o pasăre albă...
Iată-l, vînătorul soseşte cu arcul pe umăr,
iată-l, de departe venind prin ierburi înalte,
iată-l, o mîngîie lăcrimînd, o sărută pe aripi...
Iată-i săgeata în zbor de lumină...
din vol Scrisori din labirint
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment