Sînt regele bătrîn şi alb, rătăcind în uitare
Şi regina mă ceartă întruna;
Calul meu bălan roade un munte de sare
Cu copitele scurmă, ba ţărîna, ba luna.
Nebunii mei dragi vînează meteori
În amurg, la răscruce de stele,
Din turn îi zăresc în zbor uneori,
Prin spirale de aur, prin albastre inele.
În cîmpul rece, pîndind din zăpadă,
Simt cum vrăşmaşii săbii alintă;
Şi văd regina neagră, fugind după pradă,
Spre mine venind, ca o fiară la ţintă.
( din vol Scrisori din labirint)
No comments:
Post a Comment