Sunt lupul singuratic ce-am rămas...
prin verdele pădurii trec mai rar,
bat străzile cu cîinii de pripas
şi uneori pierd nopţile la bar.
Mi-e dor de luna albă ca de var,
cînd stam între poiene la popas;
prin verdele pădurii trec mai rar,
sunt lupul singuratic ce-am rămas...
Tăcerea mi-a răpus şi patima şi glasul,
măsor singurătatea cu ochii şi cu pasul
şi toate cîte ştiu sunt taine fără rost...
Iar unii rîd: un lup bătrîn şi prost!
A părăsit pădurea şi bîntuie oraşul
cu cîinii de pripas şi fără adăpost!... ( din vol. Ochiul lui Adam)
No comments:
Post a Comment