Tunelul

Guvernul ne îmbie cu slove şi porunci,
Cu roze ne îmbată, că atunci,
Cînd în tunel va răsări lumina,
De toate vom avea, şi vinul, şi slănina...

Norodul nu ascultă, şi-n derivă,
Mai crede doar în grîul din colivă.
Cameleonul, ce-i acum ministru,
Ne-aruncă-n geam culorile, sinistru...

In brutării, bătrîni uscaţi se-agaţă
De un covrig, ca de un fir de aţă.
Cînd unul piere, tot acel ministru
Îi taie vesel numele-n registru...

Doar în pămînt bunica mea-i senină,
Ea văzut de mult tunelul cu lumină...
(din vol. Ochiul lui Adam)