Anotimpuri colosale

Senzaţia este, desigur, a mea:
Trăim anotimpuri colosale!
Parcă am fi fantastici schiori
În chiot pornind pe o stîncă la vale.

Vai, ochii cum ne ard la coborîş!
N-o să pierim - pămîntul e sferic!
Pe stele de puf, în zăpezi plutitoare,
Vom ateriza în întuneric.

Pe lîngă noi fug mări şi pustiuri,
O avalanşă trăsnită ne-mpinge,
Dar iute vine gîndul în zbor -
Că muntele nostru e-o minge.

Un glob cenuşiu cu miezul magnetic,
De care ne desprindem pe rînd...
Ce anotimpuri colosale! - strigau
Schiorii aceia, coborînd, coborînd...

din vol Scrisori din labirint



Plutind pe valuri

Amor se pierde, plutind pe valuri reci
fără apărare, în mijlocul mării;
cu dinţii mai strînge o zdreanţă roşie
din colacul salvării...


Pluteşte agale printre meduze.
E piele şi oase, de muşchi nici urmă,
undeva pe la piept, între coaste,
peştii îl scurmă.


Un nor maroniu îi aruncă
o umbră pe faţă;
cîndva călătorul acela îi dăruise
o lună iubeaţă...


Curg ultimii stropi
de lacrimi,de sare;
un val mai lacom îl fură
cu totul în mare...


din vol Scrisori din labirint