Friday, April 27, 2007
Wednesday, April 4, 2007
Doar El...
Nu există cuvinte în nicio limbă,
Vorbele n-au niciun sens,
Nu pot cuprinde, nici spune durerea
Din ziua Morţii , din acel chin imens.
Nu există sunet să pătrundă
Pînă la şuierul biciului lovind cu ură,
Pînă la tremurul braţelor, Crucea strîngănd
În cea mai cumplită arsură.
Nu e ochi să vadă cum lumina se stinge,
Cum soarele de cărbune ajunge,
Cum din Trupul fără scăpare
Curg rîuri de sînge.
Nu e cuvînt să arate
Cum prin întunecatul tunel,
Printre şuvoaie de venin,prin întuneric,
Pe trepte de foc mai urcă doar El.
Şi cu toate acestea pe Cruce,
Cînd degetele îi devin inerte,
El se mai roagă o dată, Tatălui şoptind,
Pe toţi să îi ierte!...
din vol Vecernii
Am visat
Am plîns şi mîngîierea n-a venit,
Am strigat şi ecoul nu s-a întors la mine,
Am aşteptat şi nimeni nu m-a căutat,
Am visat şi nimic nu s-a întîmplat,
Am vrut să plec, dar nu aveam unde,
Am vrut să scriu, dar nu aveam cui...
Am luat hotărîrea
Să-mi cau îngerul,
Să rămîn cu el...
din vol Ochiul lui Adam
Am strigat şi ecoul nu s-a întors la mine,
Am aşteptat şi nimeni nu m-a căutat,
Am visat şi nimic nu s-a întîmplat,
Am vrut să plec, dar nu aveam unde,
Am vrut să scriu, dar nu aveam cui...
Am luat hotărîrea
Să-mi cau îngerul,
Să rămîn cu el...
din vol Ochiul lui Adam
Fără îndurare
Un veac beteag şi fără îndurare
ne toarnă-n cuiburi ploile cu sare...
De colţii reci ai vîntului se teme
grădina cu lumini şi crizanteme...
În crinii goi vecia se usucă,
iubirea fuse-n vară o nălucă.
Pe-un ţărm pustiu palpită uneori
doar amintiri, ca solzii sclipitori...
Lăutele-au tăcut de mult şi pînă
la miez de noapte nunta se amînă.
În rochii albe, strînse cu sfială,
mirese-aşteaptă-n frig la catedrală...
din vol Ochiul lui Adam
ne toarnă-n cuiburi ploile cu sare...
De colţii reci ai vîntului se teme
grădina cu lumini şi crizanteme...
În crinii goi vecia se usucă,
iubirea fuse-n vară o nălucă.
Pe-un ţărm pustiu palpită uneori
doar amintiri, ca solzii sclipitori...
Lăutele-au tăcut de mult şi pînă
la miez de noapte nunta se amînă.
În rochii albe, strînse cu sfială,
mirese-aşteaptă-n frig la catedrală...
din vol Ochiul lui Adam
Subscribe to:
Posts (Atom)



