T's moon 01

moon light

iată luna

pe care mulţi o iubesc

şi o cîntă,

slăvindu-i taina luminii..

luna plină, tăcută şi grea,

ca o rană

ce nu se uită...

din vol Ingerul prizonier (mb)

raaza 2

fara frunze

In craterul amiezii

Cerul fierbinte, lăptos, argintiu.

Soarele urcă , soarele se opreşte

in creasta de foc a amiezii-

soarele coboară

un munte de jar!

Lavă pînă la genunchi,

flăcări pînă la umeri...

Creierul fierbe

in vîrtejul săbiilor strălucitoare,

in ploaia săgeţilor încinse.

Creierul nu poate uita

cum aerul dă în clocot,

cum degetele ard, ard întruna.

Să te strîng la piept, te voi arde!

Să te sărut,

cu buzele te voi arde!

cu gîndul fulgerător,

cu văpaia luminii!

Suntem condamnaţi

să ardem pînă la capăt,

pînă la ultima scînteie,

cu frunzele, cu rădăcinile!

Să cădem în arsură, in craterul amiezii!

Pe rug ne vom topi,

os lîngă os,

flacără lîngă flacară,

cuvînt lîngă cuvînt,

fum lîngă fum...

din vol Ingerul prizonier (m.b.)

falling down

dreaming a full one

just two

what is it?

raaza

T's clouds

T's pink

De atunci visăm...

Au venit călări intr-o seară de vară

şi ne-au secat izvoarele toate.

Sorbeau apa din fantîni fără oprire

cu mii de guri, pe nerăsuflate.

Nici nu voiau să ne audă

cînd ii rugam sa ne lase un strop;

ca şi cum nu mai văzuseră apele

de la Noe, de la potop.

Îsi umpleau burdufurile cît sacii

şi le aruncau pe spinări de cai...

Acum lîngă noi plîng trestiile, macii

şi ramurile cu frunze din rai.

De atunci visăm lacuri şi rîuri,

de cînd izvoarele noastre-au secat.

Şi nimeni nu ştie de unde-au venit

barbarii aceia, şi unde-au plecat...

din vol Cîntece pentru tot veninul

yellow,green and blue

yellow and blue

only two

Dreams

In albii nocturne

Ce e copilăria?

Undeva în străfundul sufletului tău,

sigur,

dar sigur în acel străfund

e un ciob

dintr-o fereastră albastră;

un mugur, o aşchie, o petală, un strop

dintr-o zi albastră;

sigur e acolo un ciob cît un bob de nisip,

cît o lacrimă,

stă ascuns,

doarme în ape adînci,

în albii nocturne...

Uneori,

cînd valurile îl scurmă,

iese deasupra,

se umple de lumină

de albastre scîntei, de flăcări solare,

şi iar coboară

în străfundul acela

al tău, călătorule,

al tău, rătăcitorule...

din vol Ingerul prizonier (mb)

Why two ?

Drumul

Pe un drum merg el şi ea.

Nu se grăbesc, se ţin de mînă, vorbesc şi rîd;

norii îi mîngîie cu răcoroase

aripi, legănate de vînt.

Se opresc, nimeni nu-i vede,

doar soarele şi norii;

se îmbrăţişează, se sărută

acolo, sub soarele orbitor,

şi pornesc mai departe

cu norii, cu umbrele...

Ajung la rîul cu ape iuţi, ameţitoare,

cu valuri care aleargă nebune

şi pe puntea înaltă, la mijlocul ei, se opresc,

se îmbrăţişează, se sărută deasupra adîncului

deasupra şuvoaielor înspumate,

şi apoi trec, ţinînîndu-se de mînă,

pe malul celălalt, de unde începe

muntele.

Urcă amîndoi pe cărare,

printre stînci, printre povîrnişuri,

nu se grăbesc, soarele e la amiază

şi pînă la vîrf mai e timp

de o îmbrăţişare, de un sărut

la mijlocul urcuşului...

Iată-i pe culme!

sub ei sunt dealurile, cîmpiile, fluviile, arborii,

pînă şi marea se poate zări în depărtări;

păsări mari îi înconjoară, tot cerul şi norii,

cînd el o strînge în braţe,

cînd ea îl sărută cu ochii închişi

de atîta lumină.

Soarele trece peste munte...

Tot amîndoi coboară, cu umbrele înserării,

nu se grăbesc, mai spun cîte-o vorbă,

e atîta pace în frunze, în pietre,în licărul stelelor,

în inimile lor bătînd laolaltă...

Şi jos în colibă,

ea adoarme cu capul pe braţul lui ,

ca pasărea într-un cuib

după un drum,

după un zbor

atît de lung...

din vol "Ingerul prizonier" (mb)