Au venit călări intr-o seară de vară
şi ne-au secat izvoarele toate.
Sorbeau apa din fantîni fără oprire
cu mii de guri, pe nerăsuflate.
Nici nu voiau să ne audă
cînd ii rugam sa ne lase un strop;
ca şi cum nu mai văzuseră apele
de la Noe, de la potop.
Îsi umpleau burdufurile cît sacii
şi le aruncau pe spinări de cai...
Acum lîngă noi plîng trestiile, macii
şi ramurile cu frunze din rai.
De atunci visăm lacuri şi rîuri,
de cînd izvoarele noastre-au secat.
Şi nimeni nu ştie de unde-au venit
barbarii aceia, şi unde-au plecat...
din vol Cîntece pentru tot veninul
No comments:
Post a Comment