In craterul amiezii

Cerul fierbinte, lăptos, argintiu.

Soarele urcă , soarele se opreşte

in creasta de foc a amiezii-

soarele coboară

un munte de jar!

Lavă pînă la genunchi,

flăcări pînă la umeri...

Creierul fierbe

in vîrtejul săbiilor strălucitoare,

in ploaia săgeţilor încinse.

Creierul nu poate uita

cum aerul dă în clocot,

cum degetele ard, ard întruna.

Să te strîng la piept, te voi arde!

Să te sărut,

cu buzele te voi arde!

cu gîndul fulgerător,

cu văpaia luminii!

Suntem condamnaţi

să ardem pînă la capăt,

pînă la ultima scînteie,

cu frunzele, cu rădăcinile!

Să cădem în arsură, in craterul amiezii!

Pe rug ne vom topi,

os lîngă os,

flacără lîngă flacară,

cuvînt lîngă cuvînt,

fum lîngă fum...

din vol Ingerul prizonier (m.b.)