M-aş întoarce în ţara nimănui,
să-mi mătur coliba, să hrănesc vrăbiile,
cu milă mantaua s-o atîrn într-un cui
şi la grindă ocheanul şi săbiile
ştiu că aici au pierit toţi lăstunii,
săgeţile lor nu mai străpung lumina...
poate că soarele nostru se întunecă,
poate că a mea este vina...
îmi rămîn corcoduşii învingători
şi fîntîna în care agale îşi scutură
frunzele reci cînd noaptea mai sorb
stelele din ciutură.
pînă la iarnă mă voi mulţumi cu puţinul,
din orice fir de iarbă voi trage foloasele,
gustînd sarea , pîinea şi vinul,
să se bucure rădăcinile, oasele...
din vol Cîntece pentru tot veninul (mb)
No comments:
Post a Comment